Clasele de corozivitate si rezistenta la coroziune

Standarul ISO 9223 clasifica corozivitatea din atmosfera, pe baza masuratorilor de timp si de umiditate, dar si a categoriilor de poluare (dioxid de sulf, cloruri etc).

Pentru clasificarea poluarii sunt luate in calcul clorurile din aer si dioxidul de sulf, care ofera o buna acoperire a atmosferelor rurale, urbane, industriale si marine.

In baza acestor masuri, atmosfera este clasificata in 5 categorii in termeni de corozivitate, folosindu-se doua tipuri de unitati, rata de coroziune pe termen scurt (CR) a otelurilor g m^-2 an^-1 (un an) sau mm an^-1 (douazeci ani):

C1: interior – uscat
C2: interior – condensare ocazionala/ exterior –rural
C3: interior – umiditate ridicata, usoara poluare a aerului/ exterior – mediu urban de uscat, sau in apropierea coastei marine
C4: interior – bazine cu apa, uzine chimice/ extrior – zone industriale de uscat sau pe coaste marine
C5: exterior – zone industriale, cu umiditate crescuta sau coaste marine cu salinitate ridicata

Conform ISO 9223, corozivitatea unui mediu se realizeaza prin combinarea gradului de umezeala – perioada de timp in care conditiile atmosferice sunt favorabile pentru formarea unui strat de umezeala pe suprafata metalului cu clorura si categoriile de dioxid de sulf, conform urmatoarei scheme:

Categorie unul ( T1 )
Categoria doi ( T2 )
Categorie trei ( T3 )
Categoria patru ( T4 )
Categorie cinci ( T5 )

Ratingurile de corozivitate se convertesc in ratele de corozivitate pe termen scurt (g m^-2 an^-1), in conformitate cu tabelul de mai jos:

Articol preluat si prelucrat de pe adresa : www.anticoroziv.eu