You are currently viewing Clasele de corozivitate si rezistenta la coroziune

Clasele de corozivitate si rezistenta la coroziune

Standarul ISO 9223 clasifica corozivitatea din atmosfera, pe baza masuratorilor de timp si de umiditate, dar si a categoriilor de poluare (dioxid de sulf, cloruri etc).

Pentru clasificarea poluarii sunt luate in calcul clorurile din aer si dioxidul de sulf, care ofera o buna acoperire a atmosferelor rurale, urbane, industriale si marine.

In baza acestor masuri, atmosfera este clasificata in 5 categorii in termeni de corozivitate, folosindu-se doua tipuri de unitati, rata de coroziune pe termen scurt (CR) a otelurilor g m-2 an-1 (un an) sau mm an-1 (douazeci ani):

C1: interior – uscat
C2: interior – condensare ocazionala/ exterior –rural
C3: interior – umiditate ridicata, usoara poluare a aerului/ exterior – mediu urban de uscat, sau in apropierea coastei marine
C4: interior – bazine cu apa, uzine chimice/ extrior – zone industriale de uscat sau pe coaste marine
C5: exterior – zone industriale, cu umiditate crescuta sau coaste marine cu salinitate ridicata

Conform ISO 9223, corozivitatea unui mediu se realizeaza prin combinarea gradului de umezeala – perioada de timp in care conditiile atmosferice sunt favorabile pentru formarea unui strat de umezeala pe suprafata metalului cu clorura si categoriile de dioxid de sulf, conform urmatoarei scheme:

Categorie unul ( T1 )
Categoria doi ( T2 )
Categorie trei ( T3 )
Categoria patru ( T4 )
Categorie cinci ( T5 )

Ratingurile de corozivitate se convertesc in ratele de corozivitate pe termen scurt (g m-2 an-1), in conformitate cu tabelul de mai jos:

Articol preluat si prelucrat de pe adresa : www.anticoroziv.eu

Lasă un răspuns